sâmbătă, 19 aprilie 2008

Relatia SMK-Producator intre trecut si viitor


Supermarket Da, este o notiune pe care n-am dorit-o toti dupa “marea aglomeratie” din decembrie. Comertul “modern” era un deziderat la momentul respectiv, dar unde ne aflam ACUM?
Fluturam drapele gaurite si imbratisam idealuri pe care nimeni si nimic nu ni le putea darama in speranta apropierii de un occident LIBER si lipsit de griji. La momentul acela eram un copil lipsi de griji ce avea idealuri marete…
Realitatea s-a pogorat peste noi abia la ceasul aderarii 2007, cand idealurile nu mai corespundeau realitatii imaginate si REGULILE erau deja acceptate pentru lumea NOUA in care intrasem.
Sa nu ne lamentam si sa intram in subiect: Supermarket (SMK), DA ramane un atribut al lumii NOI si il sustinem!
Oare jocul fotbal fara reguli ar putea exista? NU cred. Ce ar insemna acest joc fara reguli si mai mult chiar si fara un ARBITRU care spune ce este bine si ce nu?
Raspunsul ramane la dumneavoastra cei care cititi si care puteti sa dati un verdict chiar daca este doar pentru linistirea EU-lui interior.
Am sa incerc sa redau situatia cat mai obiectiv a relatiei CLIENT-SMK prin prisma activitatii pe care o defasor fara nici un fel de comentarii in continutul relatarii. Fac acest lucru pentru ca sunt prea multe spirite infierbantate ce doresc sa transforme lupta noastra in capital politic.
Sa incepem cu un producator X ce isi vinde produsul sau la momentul actual pe doua canale de distributie: mari retaileri (SMK) si clienti mici (SS). Pretul de cost initial de producator este de 10 lei. Negocierile cu SMK se ridica la un procent de 40% din cifra de afaceri (CA). Producatorul realizeaza ca acestea sunt costuri ce trebuie recuperate prin vanzare, dar mai are o clauza “cel mai mic pret trebuie sa fie la SMK” deci pretul de vanzare catre TOTI clientii va fi 10 lei + 40% =14 lei.
Revenim la canalele de distributie si aplicam metoda noua de calcul si publicam un pret de lista de 14 lei, general. In acest context SMK-ul ce are ca target de adaos comecial 0% va aplica un pret la raft de 14 lei (marja de 40% satisfacand exigentele managementului de grup), iar micul comerciant (SS) va avea un adaos de minim 20% , adica 16,8 lei pret la raft. In aceasta faza avem cert doua preturi la raft: SMK 14 lei si Bacanie (SS) 16,8 lei. Ce va alege consumatorul intr-o piata dominate eminamente de pret?! Clar SMK, deci MOARTE pentru micul comerciant.
Producatorul inceaca sa supravietuiasca si crede ca prin diminuarea pretului de cost la produse sau prin apartia unui miracol (scaderea pretului la material prima MP) prin cere va putea depasi impasul la urmatoarea negociere, dar FATALITATE pretul nu scade MP, ba mai mult costurile fixe s-au majorat ( salarii, combustibil, energie electrica…). Deci prima reactie este sa “ieftinesca” produsul prin scadera calitativa si oferirea sub acelasi nume a unui alt produs.
Concluzia normala a celor aratate mai sus este un produs de calitate inferioara la un pret mai mare.
Vorbeam de un meci de fotbal unde daca pui mana pe minge esti penalizat, la fel dorim si pentru comert ca aceste costuri aferente unei retele de distributie sa fie alocate pe sursa de distributie. Adica daca apar costuri de vanzare pe o retea de 40% atunci pretul de vanzare catre acea retea sa fie majorat cu 40% si nu va fi distribuit catre toti clientii. In acet caz SMK-ul va avea un pret de cumparare de 10 lei +40% =14 lei si un pret de vanzare cu adaos 0% de 14 lei, iar clientul mic (SS) un pret de cumparare de 10 lei si unul de vanzare (cu adaos de 20%) de 12 lei.
Reactia de piata va fi imediata si cele doua entitati comeciale se vor alinia la pret de vanzare, deci negocierea cu zeci de procente va fi inutila din partea SMK-ului.

Cine are de castigat?

CLIENTUL
final pentru ca va avea un produs de CALITATE aproape de casa, dar si la periferie unde cosul va fi diminuat cu o valoare de discount aferenta volumului achizitionat.

Niciun comentariu: